În La vale pe Tăița, volum de proză scurtă din seria Rapsodii dobrogene, Ioniță Tuzlaru recuperează, cu fior poetic și memorie afectivă, lumea unei Dobroge profunde, așezate între ape, păduri, dealuri, credințe și neamuri. Râul Tăița este firul viu care leagă locurile de legende, întâmplările de oameni și pe cei de azi de strămoșii lor. Pe malurile acestui râu, istoria mare se întâlnește cu istoria mică a satelor, iar memoria copilăriei se amestecă firesc cu mituri, eresuri, povești de dragoste, taine ale pădurii și umbre de război.
Din chipuri de țărani – turci, tătari, greci, lipoveni sau români –, din întâmplări transmise din gură în gură și din locuri în care natura pare să păstreze încă glasul celor dispăruți, se naște un univers în care pământul natal devine destin. Cartea reînvie trecutul cu evlavie, umor, durere și nesfârșită tandrețe. Ea vorbește despre dorul de acasă, despre rostul memoriei și despre datoria de a salva de la uitare numele, întâmplările și sufletele celor care au sfințit locul prin trecerea lor. Este o întoarcere în „gura de rai” a copilăriei, acolo unde trecutul încă respiră și cheamă cititorul înapoi la propriile izvoare sufletești.
Anda Lua