Cornel Stan construiește un roman aflat la confluența mai multor teritorii literare: imaginarul vampiric, reconstituirea istorică, aventura fantastică, reflecția științifică și satira caustică. Cartea sa se așază într-un spațiu liber, neliniștitor și fertil. În paginile ei, documentul istoric se întâlnește cu legenda, explicația rațională intră în contradicție cu fantasticul, tehnologia prezentului reia, fără să știe, visurile obscure ale alchimiștilor din vechime. Cititorul este invitat într-o lume în care zidurile cetăților, arhivele mănăstirilor, stânele din munți, castelele turistice și laboratoarele universitare comunică între ele prin fire invizibile.
Titlul romanului prefigurează această tensiune. Dracula trimite, inevitabil, la faima mondială a vampirului, dar romanul merge dincolo de clișeu și caută, sub stratul spectaculos al mitului, figura dură, contradictorie, istorică și simbolică a voievodului. Nex, cu rezonanța lui latină, evocă moartea violentă, tăietura, ruptura, legătura fatală dintre sânge și destin. Misterioasa expresie Sanguis ignis, „sângele focului”, devine formula centrală a cărții ca nume pentru acea energie născută din viață, ardere, dorință și primejdie. Romanul vorbește despre nevoia omului de a descoperi forțe noi și despre prețul moral pe care îl plătește puterea de orice fel.
Vasile Poenaru