Anacronice

Prezență

Copilăria mai aleargă-n noi,
nebucurată, dornică de soare -
rămâne dâra umerilor goi
pe drumurile-n sus, șerpuitoare.

O bănuiam visându-și o vioară
sub cerul mohorât, boltit de plumb,
când patru corzi din capete de sfoară
rost nou dau unui lujer de porumb.

În brațul mic tresare o aripă
iar inima se strânge - arc de zbor;
de-aceea talpa în urcuș nu țipă
deși colț răi o-nsângeră și-o dor.

Ștefan Dimitriu