În Cartea Sufletului, Passionaria Stoicescu scrie cu intensitatea unei ființe care transformă viața în poezie și poezia în destin. Versurile sale ard între tandrețe și revoltă, între lumină și cenușă, între nevoia de iubire și luciditatea unei lumi tot mai înstrăinate de sine.
Aceste poeme sunt confesiuni, incantații, rugăciuni și răni deschise. Sufletul devine aici personaj central: când vulnerabil și melancolic, când incandescent și neîmblânzit, traversând iubirea, singurătatea, memoria, frica, frumusețea și nevoia de absolut.
Cu o voce poetică autentică și profund emoționantă, Passionaria Stoicescu construiește o carte despre fragilitatea omului și puterea salvatoare a cuvântului.
Vasile Poenaru