Răspunsuri pentru Will

http://www.librariacoresi.ro/web/image/product.template/318/image_1920?unique=dd451f6

Autor: Ovidiu Oana-Pârâu

7,99 € 7.99 EUR 6,93 €

34,00 lei

    Această combinație nu există.

    Termeni și condiții
    Garanție de rambursare în 30 de zile
    Expediere: 7-21 zile lucrătoare

    Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
    Cititorii din Diaspora sunt rugați să comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țarii în care locuiesc sau de aici.

    Pentru ediția electronică iBookSquare.ro – click aici.

    Pentru ediția electronică Google Play – click aici.

     Answers to Will. Sonnets 2007–2016. In Memoriam William Shakespeare (1564–1616)

    This book is in Romanian. It is a collection of sonnets written by the Romanian poet Ovidiu Oana-pârâu to commemorate 400 years since William Shakespeare’s death.

    În cartea sa, Răspunsuri pentru Will. Sonete 2007–2016. In Memoriam William Shakespeare (1564–1616), poetul Ovidiu Oana-pârâu reuneşte o serie de sonete realizate magistral, intrând într-un dialog peste veacuri între culturi şi viziuni poetice profund diferite, dar cu numeroase corespondenţe nebănuite.

    Redăm câteva dintre acestea:


    LXXIII. (nu sunt trăiri in noi...)

    Nu sunt trăiri în noi, doar reticenţe
    Ori laşităţi, vezi urletul de lup!
    Prin glasul lui, spre univers erup
    Tăceri trecute în evanescenţe.
    Noi cultivăm doar pudibond decenţe
    Chircindu-ne sub văluri reci pe trup,
    Şi-ncremenim în simulări de grup,
    Doar vântul zburdă liber prin esenţe.
    El dă un sens dezordinii fatale,
    Noi ne ferim de rătăciri de gând,
    Ne înbuibăm uitându-l pe flămând
    Şi proslăvim orgia cu vestale.
    Ce-i de dorit, să plângi ascuns în tine?
    Sau să trăieşti zicându-ţi: „îmi e bine!”?

    25.05.2012


    C. (sonetul 1...)

    Ai vrut făpturi alese în dreaptă dăinuire,
    Cu trudă şi adaos la sfânta frumuseţe.
    Ştiind că cel din urmă redeveni-va mire
    Supus strivit de umbra-i, ce-n moarte-o să-l îngheţe.
    Să îşi strunească rugul privirii-n vieţuire
    Nefiindu-şi duşmanul la propria-i blândeţe,
    Ci primăverii crainic şi i-ai mai dat poveţe
    Să-ngroape dor în muguri în scurta-i devenire.
    L-ai sfătuit să-şi fie şi vieţii lui datornic
    Nicicum robit risipei, ci mai degrabă faur,
    Temeinică zidire cu viitorul spornic
    Şi păstrător prea vrednic l-al lumilor tezaur.
    Am risipit prin vreme, nevrednici, moştenirea
    Minţind cu nepăsare, ne-am construit pieirea.

    26.06.2016


    CII. (Sonetul 42...)

    A mea, a ta… de netrăit tristeţe!
    Cum altfel e s-o afli răzleţită
    Iubirea care macină, irită,
    În loc să te alinte şi răsfeţe?
    Încă mai crezi că ei sunt trădătorii,
    Că tu n-ai nici o vină, Mare Will?
    Te uită bine-n urmă, când copil,
    Plăcutu-ţi-au, în taină, vânătorii.
    Dilema ta e asta: renunţarea
    ’Ţi va rătăci prieten şi iubită!
    Cu el vei şti-o sigur fericită,
    Ce să alegi? Ştiu! Asta-i întrebarea.
    Hai! Te dezleagă! Cumpăneşte bine!
    Iubirea lor pe tine te conţine.

    26.06.2016