Cuvântul ca un fruct oprit

https://www.librariacoresi.ro/web/image/product.template/445/image_1920?unique=c4e6ff4

Autor: Ștefan Dimitriu
ISBN 978-606-700-868-5

6,99 € 6.99 EUR 5,71 €

28,00 lei

    Această combinație nu există.

    Termeni și condiții
    Garanție de rambursare în 30 de zile
    Expediere: 7-21 zile lucrătoare

    Coșul pentru cumpărături va fi folosit de cititorii din România.
    Cititorii din Diaspora sunt rugați sa comande cartea de pe situl Amazon corespunzător țării în care locuiesc sau de aici.

    Ediția electronică www.iBookSquare.ro se poate accesa aici.


    Poeziile din volumul de față ne arată o altă dimensiune a creație lui Ștefan Dimitriu - unul dintre cei mai mari prozatori români contemporani.

    Discurs despre fericire

    Mă voi mulţumi, aşa
    cum o fac de câteva zile încoace,
    să trăiesc sub această impresie,
    sub această stare de graţie,
    sub această narcoză,
    spre a mă sustrage în mod voit
    de la întrebările care stau gata
    să mă asalteze din toate părţile,
    să mă inunde cu povara lor
    câteodată insuportabilă.
    Nu ştiu exact ce va fi,
    cum va fi peste două zile,
    peste o săptămână, dar azi
    îmi ajunge încă să închid ochii
    şi să privesc lumina aceea pe care
    n-am mai întâlnit-o până acum
    decât în pânzele lui Canaletto,
    lumina aceea atât de ireală
    şi totodată atât de concretă,
    amestecată, ca un ulei sfânt,
    cu stropii de apă ai mării
    şi curgând şiroaie peste umerii
    şi peste coapsele unei femei,
    pentru ca să-mi spun: eşti
    şi tu un biet om, Ştefan Dimitriu,
    ca toţi ceilalţi, născut
    ca să fii fericit cu atât de puţin,
    dar arareori în stare
    să cauţi şi să găseşti
    puţinul acela care-ţi lipseşte…

    Amintiri din copilărie

    De pe prispa înaltă din faţa casei mele din Ibăneşti,
    vedeam dealurile crescând către Prut,
    ca nişte valuri verzi de cetate.
    Dar oricât de înaltă era prispa asta şi oricât
    m-aş fi căţărat eu în vârful picioarelor,
    tot nu puteam desluşi
    dincolo de spinarea roasă de sărături
    a celui de al doilea val. În schimb,
    fără alte eforturi, în afara celor cerute
    de escaladarea neguroasei Poiene,
    deal aşezat în spatele casei
    şi străjuit undeva, la marginea zării,
    de stejarii bătrâni ai unei păduri întunecoase şi-adânci,
    puteam să număr până la nouă treptele acelea imense,
    prăbuşite ca nişte copaci de piatră şi de pământ
    în calea puhoaielor.
    Le săream atunci cu privirea,
    era o nimica toată să trec
    într-o clipă
    dincolo de cel de al nouălea deal,
    în umbra căruia ştiam că-şi croiesc drum
    apele Prutului, argintii şi catifelate ca spinările crapilor
    ajunşi până la noi în raniţele din foaie de cort
    ale pescarilor din Rânzeşti şi din Cârja. Şi
    cu toate că nu mai eram de mult copil
    atunci când am atins cu piciorul
    ceea ce atinsesem de-atâtea ori cu privirea,
    nimic nu m-a putut împiedica vreodată să cred
    că Prutul trece prin faţa casei mele.
    Mă gândesc şi acum la el ca la râul de-acasă...

    Între pădurea aceea
    bătrână, întunecoasă şi-adâncă
    de pe creasta Poienii
    şi dealul cel mai înalt dinspre Prut
    peste care se ridica în fiecare zi soarele,
    când nu iscau din senin neguri ca să-l ascundă,
    în acest eşantion mioritic de spaţiu ondulat-rotitor,
    sufletul meu şi-a dobândit nu numai
    datele sale imponderabile,
    nu numai izvoarele, cutezanţa, încrederea,
    dar şi forma sa, dacă vreţi, fizică.

    [...]

    Ştefan Dimitriu


    0